Povestea extraordinarei miere de Manuka din Noua Zeelandă
Mierea de Manuka este deja binecunoscută ca un superaliment care ne oferă o multitudine de beneficii pentru sănătate și este de câteva ori mai puternică decât mierea obișnuită.
Dacă ți-aș spune că există ceva care este de câteva ori mai puternic decât mierea obișnuită? Da, vorbesc despre mierea de Manuka. Este posibil să fi văzut un borcan cu miere groasă și închisă de Manuka din Noua Zeelandă la un magazin sau pe internet. Mierea de Manuka câștigă în prezent mult interes datorită beneficiilor sale pentru sănătate. Să aflăm despre istoria acestei mieri uimitoare.
O privire în mierea de Manuka
Mierea de Manuka este făcută din plante Manuka originare din Noua Zeelandă. Este monofloră, mai întunecată și mai groasă decât mierea obișnuită. În comparație cu mierea normală, mierea de Manuka are o aromă mai puternică. Are un gust dulce, înflorit și pământesc. Cantitatea enormă de metilglioxal este una dintre caracteristicile sale distinctive.
Efectele antibacteriene și antiseptice ale metilglioxalului sunt binecunoscute. Un kilogram de miere de Manuka din Noua Zeelandă poate conține până la 8 00 de miligrame de metilglioxal, în timp ce mierea obișnuită conține doar 5 miligrame. Pentru a fi identificată ca miere de Manuka, trebuie să fie verificată de Ministerul Industriilor Primare din Noua Zeelandă.
Povestea arborelui Manuka
Poporul maori a fost primul care s-a stabilit pe insula Noii Zeelande. Planta Manuka (Leptospermum scoparium) a primit numele de „taonga” de către poporul maori, care înseamnă comoară. Ei au folosit tufa de Manuka pentru a vindeca răni și arsuri, precum și pentru a trata afecțiuni minore și disconfort abdominal și ca tranchilizant. Indiferent de starea solului, plantele de manuka ar prinde în orice loc perturbat.
Manuka a invadat curând spațiile nou create când oamenii au curățat pădurile de pe cele două insule pentru vânătoare și cultivare. În timpul călătoriei sale în Noua Zeelandă, căpitanul Cook și echipajul său au cules frunze din arbuștii de Manuka și le-au fiert ca maorii pentru a face ceai. Frunzele de Manuka sunt utilizate în mod obișnuit pentru a face ceai; de aceea a fost intitulat „arborele de ceai” ulterior. Au încercat și să producă bere din ea, care avea gust de șampanie.
Cu multe milenii în urmă au fost identificate calitățile medicinale ale plantei Manuka. Mierea de Manuka, pe de altă parte, nu are o istorie lungă. De ce? Pentru că în Noua Zeelandă nu existau albine native care să creeze miere de Manuka din inflorescența ei.
Cum a fost descoperit potențialul terapeutic al mierii de Manuka?
Kerry Simpson a făcut un scurt experiment în laboratorul său de la Universitatea Waikato în 1980, comparând efectele Manuka cu mierea de trifoi și mure pentru a evalua capacitățile antibacteriene ale mierii produse la nivel local.
Activitatea antibacteriană a fost găsită în toate cele trei tipuri de miere. Cu toate acestea, chiar și după îndepărtarea activității peroxidului de hidrogen cu o anumită enzimă numită Catalase, mierea de Manuka încă a inhibat creșterea bacteriilor, demonstrând proprietățile sale antibacteriene promițătoare. Acest lucru l-a interesat pe Peter Molan; el a fost primul care a înțeles proprietățile medicinale ale mierii de Manuka din Noua Zeelandă.
Ulterior, a repetat experimentul cu un număr mai semnificativ de probe, constatând că Mierea de Manuka nu conține peroxid. Și-a petrecut următorii 30 de ani cercetând problema, încercând să-și dea seama ce face ca această „componentă unică de Manuka” a acestei mieri să fie atât de minunată. Studiul său a revoluționat utilizarea mierii de Manuka în îngrijirea rănilor în întreaga lume.
Cartea lui Cliff Van Eaton transformă această cercetare științifică într-o poveste scrisă genial, care transmite această cunoaștere nou descoperită în întreaga lume. El se scufundă în istoria lungă a plantei și beneficiile medicinale. El investighează modul în care Methylglyoxal (MGO), elementul activ din mierea de Manuka, a fost descoperit practic printr-un eveniment neașteptat din Germania.
Popularitatea mierii de Manuka din Noua Zeelandă a continuat să crească de atunci. Un sistem de clasificare a metilglioxalului (MGO) a fost creat pentru a determina cantitatea exactă de metilglioxal din mierea de Manuka.
Ți s-a părut interesantă povestea mierii de Manuka?
