Interacțiunea dintre copil și părinții începe încă de când acesta este în pântecele mamei. Fiorii primelor mișcări, tresăririle pe care le are când aude vocile părinților, bucuria și emoția întâlnirii, reprezintă preambulul unei relații indestructibile.
Copiii îi învață treptat pe cei mari funcțiile statutului de părinte, trecându-i prin sentimente înălțătoare, panici și emoții.
0-2 ANI
Ghidați de instinct, părinții reușesc să răspundă prompt și corespunzător cerințelor bebelușului. Încep să se cunoască și să interacționeze direct la activitățile uzuale: schimbat, hrănit, spălat, somn. Copilul se simte în siguranță în brațele părinților, iar relaxarea și liniștea lor se transmite și către el. Primele grimase și zâmbete sunt dovada clară că părinții sunt pe drumul cel bun.
Pe măsură ce crește, puiul începe să-i imite, să-i strige, bucurându-se de prezența lor. Pentru el, mama și tata sunt repere importante alături de care se dezvoltă armonios.
2-4 ANI
După 2 ani, începe perioada jocurilor. Părinții devin principalii parteneri de joacă cu care descoperă multe alte minunate lucruri.
Unul dintre momentele preferate de cei mici este rezolvarea împreună cu părinții a puzzle-urilor pentru copii. Acest joc îi antrenează abilitățile manuale, orientarea în spațiu, atenția, intuiția și imaginația. Atunci când la asamblarea unui puzzle participă toată familia, i se conturează abilitățile sociale. Va lucra în echipă, va învăța cum să asculte sfaturile altora și cum să coopereze pentru un rezultat reușit.
4-6 ANI
Etapa jocurilor continuă, schimbându-se doar regulile și dificultatea. După ce vor intra în colectivitate și-și vor dezvolta relațiile sociale, nevoia de libertate își va face apariția. Dorința lor de autonomie trebuie încurajată și lăudată, lucru ce le va spori considerabil încrederea în forțele proprii.
Comunicarea dintre părinți și copii vârstă este foarte importantă și asta pentru că la această vârstă, încep să apară frustrările și dezamăgirile. Dacă nu-și exprimă deschis sentimentele, copiii pot devin introvertiți. Cu calm, fără dojană, părintele trebuie să-l facă să vorbească și să-l asculte.
6-15 ANI
După 6 ani, puiul este tot mai mult independent. Merge deja la școală, are o mulțime de prieteni și lucrurile par mult mai ușoare. În realitate, nu este deloc așa, lucrurile se complică, după cum și zicala: copii mici, probleme mici, copii mari problemele mari. Încep să apară tentațiile și dacă încrederea nu se menține constantă, pot exista derapaje.
Copiii trebuie să știe că există reguli, limite şi graniţe. Educația cu blândețe şi toleranţa sunt esenţiale, copilul învăţând să devină flexibil şi să facă faţă tuturor situațiilor neprevăzute.
Interacțiunea dintre copil și părinți este esențială în orice etapă de dezvoltare. Copilul are nevoie de o comunicare eficientă cu părinţii săi și de un climat familial echilibrat în care să se simtă în siguranţă.
