Nursingul este un termen obișnuit mai ales în domeniul medical, mai rar îl auzim folosit de persoane care nu practică medicina. Cu toate acestea, este un termen foarte folosit în alte țări.
Ce se înțelege prin nursing?
Organizația Mondială a Sănătății definește nursingul ca fiind asistarea indivizilor, a familiilor și a grupurilor, cu scopul de a integra funcțiile fizice, mentale și sociale afectate de schimbări majore ale stării de sănătate.
Scopul principal al nursingului este acela de a ajuta indivizii să devină din nou independenți în împlinirea unor nevoi fundamentale.
Care sunt cele 14 nevoi considerate de literatura de specialitate fundamentale pentru oricare individ?
- Nevoia de a respira / de a avea o bună circulație;
- De a se alimenta (de a mânca și a bea):
- De a elimina;
- De a se mișca și de a avea o poziție corectă;
- De a dormi și de a se odihni;
- De a se îmbrăca/încălța/dezbrăca/descălța;
- De a avea o temperatură a corpului în limite corecte;
- De a menține o bună igienă;
- De a se proteja de pericole;
- De a comunica;
- De a acționa în conformitate cu propriile convingeri/valori/principii;
- De a încerca să se realizeze;
- De a se relaxa;
- De a învăța cum să-și mențină sănătatea.
Nursingul presupune noțiuni precum independența și dependența bolnavului.
- Independența bolnavului: presupune capacitatea individului de a-și satisface cele 14 nevoi fundamentale fără ajutor din exterior.
- Dependența bolnavului: presupune incapacitatea persoanei de a fi independent. Această persoană are nevoie de ajutorul altei persoane.
Există patru categorii de dependență recunoscute în literatura de specialitate, inclusiv în Ghid de nursing, Lucreția Titircă:
- Nivelul 1: este persoana independentă și autonomă.
- Nivelul 2: persoana prezintă o dependență moderată.
- Nivelul 3: persoana prezintă o moderație majoră.
- Nivelul 4: persoana prezintă o dependență totală.
În general, îngrijirea bolnavului presupune internarea acestuia în spital, ceea ce implică întreruperea legăturilor cu activitățile sau obișnuite și cu familia sa, așadar o altă sursă importantă de stres pentru pacient. Cu atât mai important este rolul asistentei medicale care trebuie să colaboreze cu familia bolnavului pentru buna îngrijire a pacientului. Asistenta trebuie să fie calmă, pozitivă, încrezătoare, comunicativă, pentru a reduce, pe cât posibil, îngrijorarea pacientului și a însoțitorilor săi.
Cei mai mulți asistenți sunt generaliști şi pot asista medicul la efectuarea investigațiilor clinice, programa pacienți pentru investigațiile de specialitate sau administra tratamentele prescrise de medicii specialiști. Asistenții generaliști pot urma și alte specializări precum: radiologia, imagistică medicală, nutriție, balneofiziokinetoterapie și alte specializări.
Pentru a fi un bun asistent trebuie să îndeplinești câteva condiții esențiale:
- Să ai rezistență la stres și la multe ore de muncă;
- Să iei în calcul situațiile de criză care pot apărea și să reclame prezența ta la muncă mai mult de cele 40 de ore/săptămână;
- Să știi să acționezi în situații de criză sau când medicul nu este prezent.
- Să ai răbdarea de a asculta nevoie bolnavului pentru a-l putea ajuta.
- Să nu discriminezi bolnavii. Calitatea îngrijirii medicale trebuie să fie la cele mai înalte standarde, indiferent de pacient.
