Conform definitiei din Liniile Directoare emise de OECD, conceptul de preturi de transfer se refera la preturile la care o companie transfera catre companiile afiliate bunuri si proprietati necorporale, sau presteaza servicii.
Preturile de transfer au o importanta deosebita atat pentru contribuabili, cat si pentru administratiile fiscale, intrucat ele determina in proportie relativ mare veniturile si cheltuielile, si respectiv profiturile impozabile ale companiilor afiliate din diferite tari.
Autoritatile fiscale au inceput sa acorde o atentie sporita tranzactiilor pe care companiile din cadrul grupurilor le practica intre ele si tarifelor percepute de acestea.
Motivul principal este acela ca societatile din cadrul grupurilor se pot folosi de aceste tarife pentru a transfera venituri de la o entitate la alta ce se afla intr-un stat cu cote de impozitare mai mici, sau entitatilor aflate in pierdere, cel mai usor de mascat acest transfer de venituri fiind prin intermediul prestarii de servicii intra-grup, acestea fi ind greu de cuantificat, urmarit si demonstrat.
Ce sunt serviciile intra-grup
Serviciile intra-grup pot fi servicii de genul celor care sunt in mod tipic disponibile dintr-o sursa externa, de exemplu servicii juridice, de consultanta sau contabilitate sau servicii care de regula sunt efectuate intern, cum ar fi servicii de audit central, consiliere fi nanciara, resurse umane, instruire etc.
Serviciile intra-grup pot lua diverse forme, putand fi centralizate in compania mama sau intr-un centru de servicii de grup si puse la dispozitia societatilor grupului in functie de nevoile fiecareia, de exemplu servicii administrative, financiare, de marketing, cercetare dezvoltare si altele.
Aspecte principale vizate in analiza serviciilor intra-grup
Din perspectiva preturilor de transfer exista doua aspecte principale atunci cand se vorbeste despre serviciile intra-grup.
Conform OECD, raspunsul la prima intrebare, respectiv daca serviciiile au fost efectiv prestate de catre un membru al grupului, este conditionat de faptul ca activitatea respectiva ii ofera sau nu beneficiarului o valoare economica sau comerciala care sa il ajute la consolidarea pozitiei comerciale.
Problema care se pune este daca serviciile nu ar fi fost prestate intra-grup, beneficiarul le-ar fi achizitionat de la terti sau ar fi incercat sa le efectueze intern?
Daca raspunsul la aceasta intrebare este nu, se poate considera ca serviciile ce i-au fost prestate nu aduc o valoarea adaugata si prin urmare nu se justifica cheltuiala efectuata cu acestea, si deci activitatea respectiva nu ar trebui considerata serviciu intra-grup conform principiului lungimii de brat.
Abordarea autoritatilor fiscale din Romania in analiza preturilor de transfer din cadrul tranzactiilor de prestari servicii intra-grup
In prezent, serviciile intra-grup primite de contribuabilii romani ce fac parte din grupuri multinationale sunt tranzactii atent urmarite de catre autoritatile fiscale romane.
O alta problema ce poate apare ca urmare a unui control de preturi de transfer in cazul contractelor de prestari servicii, este faptul ca in cazul anumitor categorii de servicii (de tipul celor de instruire sau management), autoritatile fiscale pot recalifi ca natura tranzactiei considerand de fapt serviciile un transfer de know-how.
In acest sens, este important ca pe langa existenta unui contract bine intocmit si structurat, contribuabilul sa poata veni cu argumente care vor sustine natura tranzactiei.
