Pe parcursul perioadei de vegetație, plantele de cultură sunt expuse mai multor factori de risc ce pot genera pagube serioase prin diminuarea productivității.
Agenții patogeni care provoacă boli, dăunători, buruienile și lipsa resurselor nutritive din sol sunt principalele cauze ce provoacă probleme fermierilor. Pentru a evita astfel de probleme, culturile au nevoie de anumite tratamente cu substanțe denumite generic „produse de protecție a plantelor”.
Există mai multe tipuri de astfel de tratamente, iar în rândurile de mai jos vom face o prezentare a fiecăruia dintre ele.
Erbicidarea
Pe suprafețele cultivate apar și plante nedorite, care se dezvoltă în ritm rapid și consumă cantități mari de resurse nutritive din sol. Este vorba de buruieni, care pot compromite o întreagă cultură dacă sunt lăsate să crească necontrolat.
Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, pe suprafețele cultivate se aplică tratamente împotriva buruienilor, denumite și erbicidări.
Rolul lor este acela de a preveni dar și a combate buruienile, înainte ca acestea să se răspândească pe toată suprafața cultivată.
Substanțele folosite sunt de mai multe tipuri și se clasifică în funcție de trei criterii.
Primul este momentul aplicării, iar conform acestui criteriu există erbicide preemergente și erbicide postemergente. Erbicidele preemergente se administrează pe sol înainte de apariția buruienilor, iar cele postemergente au efect asupra plantelor nedorite după ce acestea au răsărit.
Un alt criteriu de clasificare este modul de acțiune, iar din acest punct de vedere erbicidele sunt de contact, sistemice și cu efect rezidual. Primele acționează la suprafața părților vegetale ale plantei în timp ce erbicidele sistemice sunt absorbite în sistemul vegetativ și atacă buruienile din interior, blocându-le procesele metabolice
Totodată erbicidele cu efect rezidual au efect îndelungat, rămânând în sol și protejând împotriva mai multor valuri de buruieni.
În funcție de spectrul de acțiune, erbicidele sunt totale și selective. Erbicidele totale distrug orice urmă de vegetație în timp ce erbicidele selective au efect doar asupra buruienilor.
Tratamentele împotriva dăunătorilor
În categoria dăunătorilor care fac pagube în culturi intră mai multe specii de viețuitoare, dintre care se remarcă în mod special insectele. Acestea dau cele mai mari bătăi de cap, iar atacurile lor se pot extinde pe suprafețe importante, dacă nu se iau măsuri la timp.
Aceste măsuri constau în aplicarea de tratamente cu insecticide, care au rolul de a distruge insectele adulte cât și larvele și ouăle acestora. Și insecticidele se împart în mai multe categorii, unele fiind cu acțiune rapidă sau moderată, în timp ce altele acționează lent, inhibând creșterea și dezvoltarea insectelor dăunătoare.
Pentru celelalte categorii de dăunători există substanțe specifice, care se aplică în scop preventiv și combativ. Astfel, împotriva rozătoarelor se administrează rodenticide, pentru combaterea moluștelor se folosesc moluscocide, iar împotriva viermilor de pământ sunt eficiente nematocidele. De asemenea, acaricidele sunt soluții folosite pentru combaterea atacurilor acarienilor.
Tratamentele cu fungicide
Bolile plantelor reprezintă o altă amenințare împotriva căreia fermierii trebuie să ia măsuri, având la dispoziție și de această dată tratamente specifice.
Bolile sunt produse de diverși agenți patogeni precum ciupercile, bacteriile și virusurile, iar împotriva acestora se folosesc substanțe denumite fungicide. Deși din denumire se poate înțelege că sunt eficiente doar împotriva ciupercilor, fungicidele au un spectru larg de acțiune, distrugând și alți agenți patogeni.
Pe lângă rolul de protecție, fungicidele au și rol curativ, ajutând plantele să se vindece după ce boala deja s-a instalat. Trebuie reținut însă că doar fungicidele sistemice, sunt eficiente și în scop curativ, în timp ce fungicidele de contact au doar rol preventiv și devin ineficiente dacă sunt administrate după ce boala a început să se manifeste.
Pentru ca toate aceste tratamente să aibă efectul scontat, este nevoie ca plantele să dispună de suficiente resurse nutritive. Acestea sunt asigurate cu ajutorul îngrășămintelor, așa că și fertilizarea poate fi considerată un tratament indispensabil pentru o cultură sănătoasă și productivă.
