Whisky-ul este considerat de majoritatea consumatorilor o băutură rafinată, însă doar adevărații cunoscători pot face ușor distincția între o licoare de calitate și una mai puțin calitativă. Trebuie precizat de la bun început că „whisky” este un termen generic, iar sub această denumire găsim mai multe tipuri de băuturi care au caracteristici și proprietăți diferite. Pe baza acestora, poți identifica un whisky bun, iar în cele ce urmează îți dezvăluim detaliile pe care trebuie să le iei în considerare.
Zona de proveniență
Whisky-ul se produce la acest moment în multe părți ale lumii, însă cei care au creat această băutură sunt irlandezii. Rețeta a fost preluată și perfecționată apoi de scoțieni, după care tehnicile de preparare au ajuns și în Statele Unite. Aceste trei țări sunt cei mai importanți producători de whisky, iar de aici provin cele mai cunoscute mărci, produse de distilerii cu tradiție. Astfel, dacă vrei să alegi un whisky de calitate superioară, trebuie să te asiguri că provine din unul dintre aceste state.
Perioada de maturare
Cu cât se învechește mai mult, cu atât un whisky devine mai bun. În țările cu tradiție despre care tocmai am amintit, există reglementări clare privind maturarea whisky-ului. De exemplu, în Scoția și Irlanda, orice tip de whisky trebuie să stea la maturat cel puțin trei ani înainte de a putea fi comercializat; în Statele Unite, perioada minimă de maturare este de doi ani. Vârsta băuturii este menționată pe etichetă și este un alt indiciu important referitor la calitatea whisky-ului. În cazul în care vârsta nu este trecută pe etichetă, cel mai probabil este vorba despre un whisky tânăr, maturat doar în perioada minimă impusă de lege.
Butoiul în care a fost maturat
Nu doar perioada de maturare este importantă, ci și tipul butoiului în care băutura a fost păstrată în tot acest timp. Regula generală este ca whisky-ul să fie pus la maturat în butoaie de stejar, pentru că doar așa va căpăta aroma și culoarea specifică.
În Scoția, băutura este pusă întotdeauna la maturat în butoaie care au fost folosite în prealabil cel puțin 6 luni pentru alte băuturi. În funcție de băutura depozitată anterior, whisky-ul va căpăta o aromă specifică. Spre deosebire de Scoția, în Statele Unite, whisky-ul se păstrează doar în butoaie noi de stejar, astfel că va avea o aromă diferită de cea a unei licori scoțiene.
Ingredientele
Whisky-ul se obține doar prin distilarea cerealelor, orzul fiind ingredientul principal. Marea majoritate a whisky-urilor din Scoția și Irlanda sunt obținute doar din orz, în timp ce în Statele Unite și alte regiuni se folosește și grâu, porumb, secară sau orez. În funcție de modul în care au fost obținute, whisky-urile se împart în câteva categorii principale.
- single malt–este produs dintr-un singur tip de orz, de o singură distilerie, fiind considerat cel mai fin și curat tip de whisky.
- blended malt–este obținut din amestecul a două sau mai multe whisky-uri single malt, provenite de la distilerii diferite; cel mai adesea, un blended malt se produce prin amestecarea unui single mat scoțian cu un altul produs în afara Scoției.
- single grain–această denumire este dată unui whisky produs dintr-un singur tip de cereale, oricare ar fi acela, în afară de orz;
- blended grain–este rezultatul combinării a două sau mai multe whisky-uri single grain;
- blended whisky–este o băutură obținută din amestecul mai multor tipuri de whisky, uneori și cu o altă băutură distilată, cu aromă neutră;
- bourbon–un tip de whisky specific Statelor Unite, obținut în special din porumb, prin metode specifice.
După cum observi, alegerea unei sticle de whisky este o chestiune ceva mai complexă decât ar părea la prima vedere, însă ținând cont de criteriile pe care ți le-am enumerat nu vei avea nicio problemă în a alege cel mai bun sortiment.
