Pierderea memoriei, halucinațiile, tulburările cognitive, alterarea abilităților de integrare socială, construirea unei lumi proprii – toate acestea sunt manifestări ale demenței, o afecțiune din sfera neurologică, frecventă în special la persoanele vârstnice. Bătrânii diagnosticați cu această afecțiune au mare nevoie de îngrijire permanentă, în special în fazele avansate.
Demența este o alienație mintală. Demența la persoanele tinere este considerată precoce și este o formă de schizofrenie. La vârstnici, demența senilă, avansează odată cu vârsta. Bătrânii suferinzi de demență au memoria, gândirea, judecata, rațiunea, dar și limbajul afectate.
1. Pierderea memoriei
De cele mai multe ori, pierderea memoriei este considerată semn de bătrânețe. Episoadele de pierderi ale memoriei sunt semnele de început ale manifestării demenței, tabloul clinic fiind complex, iar simptomele extrem de diverse. La început este afectată memoria recentă, dar în timp și amintirile și persoanele întâlnite în urmă cu ani buni pier în ceață.
Aceste pierderi bruște de memorie ar trebui să fie un semnal de alarmă, dacă se repetă tot mai des.
2. Deteriorarea limbajului
La început este vorba de identificarea deficitară a cuvintelor potrivite. Mai apoi dispar sensurile acestora și persoana cu demență va avea probleme din ce în ce mai mari în înțelegerea și folosirea cuvintelor banale.
De asemenea, concentrarea este și ea deteriorată, iar tulburările de ritm și de somn devin parte marcantă a vieții persoanei cu demență.
3. Personalitate schimbată
Bătrânii pot deveni capricioși după o anumită vârstă, dar chiar și în aceste condiții, modificarea personalității, schimbările bruște de atitudine și stare de spirit ar trebui să fie semnale care să determine vizita de urgență la medic pentru investigații amănunțite.
Persoanele vârstnice devin frustrate dacă nu sunt înțelese și chiar irascibile pentru că cei din jur nu le acordă atenția cuvenită, considerând că ceilalți nu sunt interesați cu adevărat de existența și problemele lor.
4. Comportament social modificat
În stadii medii și avansate ale demenței, comportamentul social al persoanei vârstnice este schimbat. Depresia, anxietatea și paranoia sunt manifestări ale sănătății mentale alterate.
Uneori apare agitația psiho-motorie, alteori pot să apară halucinațiile. Lumea construită în propria minte începe să pună stăpânire pe creier și poate duce la plimbări fără țintă și fără posibilitatea întoarcerii acasă.
Activitățile care altădată erau de interes și îl motivau pe vârstnic, încep să își piardă farmecul, iar apatia ia locul micilor plăceri.
5. Confuzie
Dezorientarea și confuzia încep să fie tot mai frecvente pe măsură ce boala avansează. Nici măcar activitățile de rutină nu mai sunt înțelese și nici realizate. Îmbrăcatul și igiena zilnică sunt date uitării. Mai mult, problemele de vedere și cele motorii vor îngreuna cele mai simple activități.
Dacă vârstnicul ajunge în faza incipientă sau cea de debut a afecțiunii la medic și va fi diagnosticat corect, poate primi tratament de specialitate pentru ameliorarea simptomelor.
Înaintea în vârstă este un factor de risc, iar terapiile alternative, alături de tratamentul medicamentos și un stil de viață sănătos, pot ajuta pentru o vreme. Afecțiunea nu are tratament care să ducă la vindecare, cel mult poate doar să îmbunătățească calitatea vieții.
În stadiu final, demența se manifestă prin tulburări grave de memorie. Persoana vârstnică nu va mai recunoaște membrii familiei, va deveni fie foarte agitat, fie foarte violent fizic și verbal, motiv pentru care va avea nevoie de îngrijire permanentă.
6. Transformări fizice
Fragilitatea osoasă, rigiditatea articulară, plus slăbiciunea musculară își pun amprenta asupra aspectului fizic. La persoanele vârstnice cu demență în stadiu avansat și final se poate observa schimbarea posturii, cu apariția unei poziții de încovoiere, umerii și capul tind să vină în față.
Afecțiunile neurologice sunt variate și se pot manifesta în diferite stadii de vârstă. Demența este o afecțiune complexă, cu manifestări progresive. Ea nu poate fi vindecată, simptomele pot fi doar ameliorate și ținute sub control o perioadă. Terapiile alternative și ședințele de psihoterapie pot ajuta în faze incipiente și medii ale manifestărilor clinice.
