În categoria buruienilor intră acele plante care apar în mod natural și se dezvoltă pe terenurile cultivate, afectând dezvoltarea plantelor de cultură, ceea ce duce la compromiterea recoltei. Majoritatea buruienilor au capacitatea de a crește și a se dezvolta mai rapid decât plantele de cultură, astfel încât ajung să le sufoce pe acestea și să distrugă întreaga cultură.
Pentru ca asta să nu se întâmple, buruienile trebuie ținute sub control împiedicându-se apariția și dezvoltarea acestora. Fermierii români se confruntă cu mai multe specii de buruieni, care diferă de la o cultură la alta, iar în cele ce urmează ți le prezentăm pe cele mai cunoscute dintre ele.
Ambrozia (Denumire științifică: Ambrosia elatior)
Este o specie nocivă deopotrivă pentru plante dar și pentru oameni, fiind planta cu cel mai ridicat potențial alergen. Mai este cunoscută și sub denumirea de „buruiana pârloagelor”, pentru că se dezvoltă pe marginea șanțurilor, pe terenurile neîngrijite și în zonele abandonate chiar și din centrul marilor orașe. De asemenea, se dezvoltă și în culturile agricole, adaptându-se oricărui tip de sol.
Pentru a reabilita un teren lăsat pârloagă, dar și pentru a îngriji culturile deja înființate, este necesară înlăturarea cuiburilor de ambrozie, iar pentru această operațiune poți folosi erbicid Dicoton, Pulsar Plus, Gratil 375 OD, Proman sau Equip OD.
Macul de câmp (Denumire științifică: Papaver rhoeas)
Considerat de mulți o floare de o frumusețe irezistibilă, macul de câmp face parte tot din speciile de buruieni, dezvoltându-se într-o gamă variată de culturi. Este ușor de recunoscut datorită florilor de un roșu aprins, care pot fi zărite de la distanță, dat fiind faptul că tulpina poate atinge chiar și un metru înălțime. Macul are o rădăcină pivotantă, bine ramificată, care îi asigură o bună fixare în sol. Produce o cantitate impresionantă de semințe – între 10.000 și 20.000 – iar acestea își pot păstra germinația chiar și 20 de ani.
Printre cele mai eficiente erbicide împotriva macului de câmp se numără Gratil 375 OD, Broadway Star, Cameo Max, Elumis.
Pălămida (Denumire științifică: Cirsium arvense)
Există trei specii distincte de pălămidă, două dintre ele perene, iar una bienală. Speciile perene sunt cele mai răspândite, putând forma colonii întinse. Tulpina se dezvoltă mai întâi pe verticală, apoi dezvoltă ramificații orizontale, din care vor ieși în fiecare primăvară alte tulpini verticale ce se ramifică la rândul lor. Toate speciile de pălămidă au spini pe vârful lobilor, acesta fiind unul din elementele distinctive. Se dezvoltă în zonele cu climă temperată, preferând solul afânat, bine aerat și reavăn.
Poți scăpa de pălămidă folosind erbicid Laudis 66 OD, Beloukha, Venzar 500 SC.
Volbura (Denumire științifică: Convulvulus arvensis)
I se mai spune și „rochița rândunicii”, datorită formei specifice a florilor de culoare albă sau roz deschis, iar la prima vedere poate părea o plantă inofensivă. În realitate poate sufoca plantele de cultură pe care se cațără, putând ajunge la o lungime de 1,5 metri. Se dezvoltă pe toate tipurile de sol, însă preferă solul cald și uscat. Se recunoaște ușor datorită florilor, de forma unei pâlnii, dar și a frunzelor triunghiular ovale, cu vârful ușor rotunjit.
Soluțiile recomandate pentru combaterea volburii sunt Cameo Max, Andor, Surdone 70 WG, Cerlit Super, Listego Plus.
Mohorul (Denumire științifică: Setaria viridis)
Este o buruiană graminee care include mai multe specii, spicul fiind elementul distinctiv pentru fiecare din ele. Crește în tufe rare pe pământul reavăn, dar cu un conținut mai sărac de calciu. Planta poate atinge un metru înălțime, în timp ce spicul poate ajunge la 50-70 de centimetri, în funcție de specie. Frunzele sunt lungi de 8-20 de centimetri cu o lățime de 1-2 centimetri.
Dintre erbicidele recomandare împotriva mohorului amintim Spectrum, Foxtrot 69 EW, Brasan, Zetrola.
Pentru a nu avea bătăi de cap din cauza buruienilor, trebuie să respecți cu strictețe calendarul tratamentelor fitosanitare recomandate pentru fiecare tip de cultură.
